2.9.2 Controlul psihologiei – continuare

Capitolul nr. 2 – Initiatii sau „DO IT SELF” – Cei singuri

Postat de TRAIAN pe 28 iulie 2010

Unde este locul controlului psihologiei investitorului/investitorilor ?
Multi traderi de succes ar spune cu certitudine pe primul LOC.

Cred ca am citit multi despre rolul psihologiei investitorului sau al pietei/investitorilor. In fond ceea ce misca bursa up/down sau ceea ce o face sa fluctueze este psihologia investitorilor, adica manifestarea intr-o masura mai mare sau mai mica a sentimentelor/emotiilor acestora, dintre care mai principale sunt FRICA si LACOMIA.

Sa nu spuneti ca nu ati fost niciodata sub impulsul acestora atunci cand ati luat decizii si mai ales cand ati actionat direct in piata. Marii psihologi care au studiat fenomenul bursier (ex. Alexander Elder sau Nassim Taleb) recunosc ca mai mult de 90% din miscarea bursiera se datoreaza manifestarii acestor doua sentimente puternice si contradictorii.

Incearca sa-ti aduci aminte cum ai fost cand ai facut ultima tranzactie (ai dat ultimul ordin) : speriat ca vei pierde; temator inainte de a da ordinul; cu gandul la un castig mare etc.

La fel incearca sa-ti aduci aminte dupa ce ai incheiat aceasta tranzactie, adica cand ai iesit din piata : imbatat de succes; in culmea fericirii; ti-a pus Dumnezeu mana pe cap ; umilit de rezultat; suparat la culme ca “numai atat”, panicat etc.

Ei bine toate aceste sentimente, dar si altele guverneaza miscarea bursiera. Si acum, vine impactul major. Sti cati castiga pe bursa sau mai bine spus de ce unii pierd continuu sau pierd in general ?

Daca nu ai gasit raspunsul nu este inca grav. Grav este ca dupa ce ai pierdut atat inca mai speri sa castigi fara a cauta cauza greselilor tale. RASPUNSUL pe care il stiu multi este unul singur : “FAPTUL CA NU POTI SA-TI CONTROLEZI EMOTIILE/SENTIMENTELE” enumerate mai sus.

Deci la cheia succesului in final pe bursa nu sunt numai AF (analiza fundamentala), AT (analiza tehnica), MM (controlul banilor) si RM (controlul riscului) ci mai ales PM (controlul psihologiei) despre care brokerii nu prea au cum sa te ajute si atunci trebuie s-o faci singur.

Am auzit in decursul activitatii mele de investitor multe exemple, in care la inceput cei in cauza au castigat si apoi au pierdut tot si in unele situatii si ceva in plus fata de investitia initiala, uneori sume mari de tot, de ordinul mii si zeci de mii de euro.

De fiecare data incercam impreuna sa aflam cauza cu toate ca multi stiau deja de unde provine. Este adevarat ca unora nu le convine sa recunoasca ca au gresit si mai ales ca nu a fost nici prima nici ultima oara si atunci cauta alte motivatii mai putin reale.

FRICA si LACOMIA se intalnesc la toti traderii, inclusiv la cei buni
Diferenta intre un trader obisnuit, un investitor si unul bun, unul care castiga de regula, este modul in care stie sa foloseasca/stapaneasca aceste doua sentimente.

Prima categorie lasa liber modul de manifestare al acestor sentimente fara a incerca sa le controleze intr-un fel anume sau daca incearca nu reusesc. Trebuie spus ca este foarte greu sa faci acest lucru daca nu esti sufcient de constient despre implicatiile lor asupra scopului urmarit de tine.

A doua categorie, a traderilor de succes, nu numai ca stiu sa-si controleze emotiile si sentimentele, dar stiind ca acestea dau si miscare/fluctuatie bursei o vor utiliza in folosul lor.

Cu toate acestea, trebuie sa stim ca acest flagel al dominatiei sentimentelor din piata “nu ataca” numai traderul obisnuit, ci si pe cei mari. A se citi despre cazul lui Livermore, care dupa ce a devenit un bogat investitor si unul recunoscut in istoria bursei, in final a cedat nervos devenind falit, iar la 63 de ani s-a sinucis.

Cateva episoade din viata lui cred ca merita a fi redate pentru a intelege mai bine ce inseamna sa-ti controlezi psihologia in piata.

Livermore se naste in 1877, iar la 14 ani se angajeaza un fel de “broker” la o firma de tranzactii de marfuri/actiuni din Boston.

La un an castiga deja 1000$ (o suma mare atunci), la 20 de ani, fara serviciu, numai din tranzactii, castiga deja 10.000$. Mergand pe o piata mai mare cum a fost cea de la NYSE New York a pierdut intr-un an cea mai mare parte din avere ramanand cu 2500$.

Continuand sa joace in acelasi stil riscant si fara precautie a pierdut toti banii si a fost nevoit sa se imprumute cu 500$ pentru a merge pe alta piata la St. Louis.

A revenit in anul urmator 1901 cu 2500$, a platit imprumutul si la varsta de 23 ani castiga deja 50.000$ pe bursa.
In acele momente el recunoastea urmatoarele :

“I was not quite twenty-three, all alone in New York with easy money in my pockets and the belief in my heart that I was beginning to understand the new machine. I was making allowances for the actual execution of my orders on the floor of the Exchange, and moving more cautiously. But I was still sticking to the tape – that is, I was still ignoring general principles; and as long as I did that I could not spot the exact trouble with my game.”

Ce spune ? Parca spune ca trebuia sa aiba mai multa atentie/precautie si recunoaste ca a incalcat multe principii de tranzactionare stabilite pentru a face investitii profitabile.

Deci le stia, dar nu le aplica. De ce oare ? Cred ca aceeasi intrebare ar trebui sa ne-o punem cand incalcam la randul nostru regulile de baza cand suntem in piata. Raspunsul ne va oferi si solutia pentru a castiga.

Sa continuam cu sumarul vietii lui Livermore deoarece acum vine partea mai intersanta.

La varsta de 24 ani din banii castigati si-a cumparat un automobil si ducea o viata stilata. Pana la varsta de 30 ani a inceput sa castige de ordinul 250.000$, insa varful l-a atins cu 1 mil. dolari in oct. 1907, din care si-a cumparat un iaht.

Putin dupa aceasta expunandu-se prea mult pe o piata a marfurilor ceva mai instabila si incalcand din nou principiile de investitii a inceput sa piarda din avere fiind obligat in final sa accepte iar un imprumut. La varsta de 38 ani, in anul 1914 s-a declarat prima data falit avand datorii de 1 mil. dolari.

Totusi profitand si de o conjunctura favorabila in urmatorii 2 ani Livermore reuseste sa adune o avere de 3 mil. dolari. Apoi a inceput sa castige tot mai mult, la inceput 10 mil. dolari si varful l-a atins la varsta de 52 ani, in perioada 1929-1933 cand a mers SHORT si a castigat 100 mil. dolari, o suma fabuloasa la vremea de atunci.

Ne gandim ca in acelasi timp traia si marele analist W. Gann, care a castigat tot in perioada Marii Depresiuni suma de 52 mil. dolari – la fel o mare avere pentru vremea respectiva.

La scurt timp, in anul 1934, a capatat o boala (amnezie nervoasa), asa ca a fost obligat ulterior sa-si declare falimentul deoarece lucrurile au mers tot mai prost.
Cu un an inainte de a muri a scris o carte intitulata “How to trade in stocks”, pe care v-o recomand s-o cititi.

Aceasta a fost viata unui mare trader recunoscut in istoria bursei si dupa cate se observa avem ce invata atat din psihologia acestora, dar si din trairile lor. Riscul este pretutindeni in piata.

In momentul in care incepi sa-l ignori si te crezi mai tare decat bursa atunci vine si dezastrul …. pierzi TOTUL. Formarea unei mentalitati de castigator nu este deloc usoara deoarece in primul rand acesta se obisnuieste cu pierderile. El este convins ca pierderea este un “comision” pe care-l platesti bursei pentru castigurile obtinute.

Asa ca daca vrem sa invatam cat mai mult despre psihologia unui investitor este bine sa citim din vietile lor (Gann a scris multe carti, multe biografice, Elder la fel, Nassim nu mai vorbim etc.).

Inainte de a trece mai departe va voi pune urmatoarea intrebare … “Ce este pretul ?

Va las pana maine sa ganditi, sa cautati raspunsuri si apoi discutam. Problema este urmatoarea. Vrem sa analizam pretul pietei, NU. Este un element important in analiza noastra. Pai, daca nu stim exact ce analizam atunci degeaba mai facem analiza pretului din piata.

Am revenit dupa o “scurta pauza tehnologica” si lasand la o parte unele comentarii va voi spune ceea ce se intelege sau ar trebui sa se inteleaga prin pret cand este vorba de o investitie.

“PRETUL ESTE CEL PE CARE CEL MAI NEBUN ESTE GATA SA-L PLATEASCA”

Aceasta definitie gasita in cartea lui Elder “Trading for a living” pare si logica in adevaratul sens al cuvintului. O marfa/valoare imobiliara/titlu de valoare nu se vinde pana nu se gaseste unul (hai sa-i spunem mai ciudat, mai entuziast) caruia oferta i se pare “buna” si cumpara.

Restul cumparatorilor potentiali fie asteapta o oportunitate mai buna, fie cad in aceeasi plasa. Totul depinde de entuziasmul de moment al pietei.

Odata obtinut acel bun, daca nu gasesti un altul mai “entuziast” decat tine care sa-l cumpere atunci produsul nu are valoare.
Am facut aceasta paranteza pentru a vedea si o alta fata a lucrurilor, care se petrece pe bursa. De cate ori nu ati spus in gandul vostru ” pare un pret bun si o actiune buna … acum este momentul “. Odata pasul facut ati constatat ca daca mai asteptati putin ati fi cumparat mai jos, mai convenabil.

Ce v-a determinat sa faceti pasul, sa luati aceasta decizie ? Daca vreti sa fiti onesti cu voi insiva ati recunoaste ca la origini a fost un gand prea entuzisat, putin nebunesc in felul lui si mai putin bazat pe principiile bursiere. Si iarasi dam peste emotii.

PSHIHOLOGIE VS RISC PIATA
Problema deosebita este ca la foarte multi incepatori apare la inceput “fenomenul de negare al riscului din piata”. Intr-o oarecare masura au si dreptate. Mica lor experienta nu-i ajuta sa inteleaga pe viu asa ceva.

De abia dupa o perioada buna de tranzactii incepi sa simti pe propria piele ca “ce am visat eu frumos inainte” nu este si in realitate si uneori bursa “da cu noi de pamant efectiv”, adica inregistram pierderi. De ce ? Fiindca am neglijat existenta permanenta a RISCULUI, nu am stiut sau mai rau – nu am vrut sa ne protejam cu toate ca stiam ca trebuie sa facem acest lucru.

Nu stiu cati au trecut prin asa ceva, insa important atunci era sa-ti pui initial intrebarea … “Daca piata merge invers ce fac ?”
Probabil ca unii si-au pus-o si au zis in sinea lor : “NU, nu se va intampla asta, simt eu ca va fi bine” sau “Daca se va intampla astept sa-si revina, TREBUIE” ori ” Sper sa nu se intample ” ….

Greseala mare in acele clipe este sa lasi pierderile sa creasca tot sperand ca trendul se va intoarce odata si odata sau din speculator sa devii investitor pe termen lung spunandu-ti “daca scade mult astept si 1 an ca sa-si revina, o las acolo in portofoliu sa zaca”.

Exista unii investitori care fac greseli dupa greseli si dupa ce nu au marcat pierderi mici vazand ca pretul tot scade incep sa faca “corectia mediei” pe trend SCAZATOR tot cumparand la preturi tot mai joase fara sa stie ca de fapt valoarea capitalului EXPUS creste si astfel cresc si riscurile, iar odata cu ele si PERDERILE.

Asa ca un inceptor care se vede cu pierderi va alege una din variante :
1. Va parasi definitiv corabia investitionala.
2. Va continua in aceeasi nota dand vina pe “manipularea” pietei sau alte cauze subiective.
3. Se va opri o perioada, isi va analiza comportamentul pe timpul tranzactiilor si va cauta sa inlature propriile greseli.

Varianta este aleasa de fiecare insa eu, dupa ce am trecut prin mai toate etapele bursiere as alege din nou ultima varianta si o abordare precauta si disciplinata, in piata respectand regulile principale de investitii.

Psihologia unui investitor ar trebui sa fie dupa cum intelege riscul din piata si cum incearca sa-l diminueze.

Multi investitori cumpara actiuni fara o intelegere corecta/potrivita a riscurilor. Riscul este prin natura sa un termen complex si greu de evaluat.

Astfel, daca rentabilitatea este unul foarte concret si tangibil (daca o actiune a crescut cu 100% atunci am dublat banii), riscul este mult mai greu de apreciat. In fond el nu este cuantificabil ca si rentabilitatea ci se bazeaza pe probabilitati si deci pe estimari. Estimarile pot fi bune sau mai putin bune, pe langa faptul ca au o doza de subiectivism.

De aceea nu pot intelege multi cititori care ar dori ca la unele analize tehnice facute de mine sa le spun exact cu cat va scade sau creste o actiune in zilele respective.

Asa ca in functie de “POTENTIALELE” riscuri existente in piata sau si mai rau – ce pot apare instataneu sau pe parcurs (deja imposibil de cuantificat) exista si estimari (variante) posibile de evolutie pe anumite tendinte mai ales cand sentimentul/emotiile din piata sunt INCERTE.

Aceasta incertitudine atrage dupa sine o evolutie indecisa, dar de multe ori si o lichiditate scazuta, care determina impreuna si o volatilitate a preturilor peste masura, mai putin fireasca si deci o instabilitate temporara sau de mai lunga durata a preturilor.

Optimistii simt ei ca ar fi un moment bun sa cumpere, pesimistii inteleg invers miscarea bursiera, precum si tendinta pietei si fac presiune pe vanzare. Uite asa pare o fluctuatie zilnica, dar si in aceeasi zi. Speculatorii cunoscand fenomenul incearca sa profite de situatie si pot amplifica miscarile din bursa.

Care sunt solutiile privind aprecierea riscului din piata pe langa unii indicatori proprii : beta (sistemic) si volatilitate (specific) ?

Dupa unii analisti ar fi trei solutii :
1. Luarea in considerare a indicatorilor existenti (beta si volatilitatea), precum si a acelora care pot apare in plus (riscul schimbarilor politice, riscul modificarii codului fiscal, a schimbarii lichiditatii etc.).

2. Folosirea analizei comparative a doua actiuni sau mai multe intre ele. Este greu ca pe baza analizei unei singure actiuni sa poti estima corect.

In aceste conditii se impune o compartie a indicatorilor de risc de la 2 actiuni sau mai multe pentru a vedea care este mai riscanta (un exemplu ni-l poate oferi indicatorul beta care daca este supraunitar, adica mai mare decat media, riscul este mai mare). In acest mod ne putem da seama care actiune este mai performanta.

3. Are stransa legatura cu psihologia si anume … daca investitorul nu este PERMANENT CONSTIENT ca sunt riscuri in piata si nu doar uneori cand i se pare ca asa este atunci in mod sigur va avea pierderi, unele destul de mari. Riscul poate fi oricand mai mare decat cel estimat asa ca investitorul trebuie sa STIE ca strategia lui poate sa dea si gres si ca momentele alese de a investi pot fi alese gresit.

Aceasta este REALITATEA. Daca nu acceptam ca din cand in cand atunci cand situatia o impune sa platim acel tribut bursei ca ceva OBISNUIT/NORMAL (ma refer la o mica pierdere acceptata ca atare, constient) atunci nu vom putea sa ne controlam emotiile, deci si pierderile. Intodeauna vom avea pierderi mai mari decat castiguri.

Accepatarea pierderilor este, din punct de vedere psihologic, unul din cele mai dificile concepte legate de investitii. Cu toate acestea, pierderea face parte din procesul investitional si nu poate fi evitata. Cu cat un investitor invata sa o accepte mai repede si fara stresuri inutile, cu atat mai bine.

Stiu, si eu am trecut nu odata prin asa ceva. Nu vroiam sa am pierderi, mi se parea ceva de neconceput deoarece eu venisem pe bursa sa CASTIG, ori pierderile, fie si mici, nu faceau casa buna cu asa ceva. Adica cum sa PIERD bani, banii mei (profiturile potentiale le consideram deja banii MEI, chiar daca nu le marcasem ca atare).

Prima pierdere a fost ceva mai mare decat 10% din capitalul investit si am realizat-o pe un fond de panica generala, ceva care nu se mai intalnise pana atunci. Bursa scadea, tot scadea zeci de procente, luni intregi si “rezistenta psihica a unui incepator” a cedat.

Am cautat atunci alti vinovati in afara persoanei mele si desigur am gasit destui. De ce ? Fiindca investitorii romani au fost obisnuiti doar cu cresteri inainte de anul 2007 si nu erau pregatiti pentru astfel de miscari/CADERI ale bursei autohtone, adica au avut o “imagine si traire deformata despre bursa adevarata”, comportamentul lor poate fi considerat obiectiv pana la o limita.

Limita o da aplicarea disciplinata a regulilor de baza ale unei investitii si ea face referire si la acceptarea pierderilor mici. Ei bine de atunci, dupa ce am inceput sa studiez SERIOS despre bursa REALA am respectat ca limitare a riscului un SL de cel mult 10%.

DISCIPLINA NEOBTUZA SI LIMITAREA CONSTIENTA A RISCULUI – solutii pentru controlul psihologiei

Disciplina nu inseamna o abordare obtuza/stricta. In acelasi timp este gresit sa ne incredem prea mult in strategia proprie. Ea trebuie adaptata permanent. Ce trebuie sa intelegem mai exact prin disciplina ?

Ei bine, o evitare a schimbarilor majore de strategie efectuate “din mers” (sau, de multe ori, din lene : exista multe situatii in care se renunta la o analiza completa pentru a cumpara o actiune care “pare” interesanta sau ne-a fost recomandata de cineva).

Tot disciplina ia forme mai riguroase prin ordine stop-loss de protejare a castigurilor si de evitare a pierderilor. Eu sunt un investitor pe termen scurt si imi stabilesc un prag maxim al pierderii acceptate pe care nu il voi depasi. Pentru mine acest prag este de maxim 10%.

Cu alte cuvinte, daca am cumparat o actiune si aceasta scade cu mai mult de 10% (de multe ori nu ajung nici macar pana la 10%), atunci o vand imediat, fara sa sper ca poate isi revine, poate emitentul anunta rezultate bune, poate anul acesta avem un guvern mai bun etc.

De ce trebuie sa renunt cand scade cu 10% ? Este simplu de explicat. Cand cumperi o actiune pentru o speculatie pe termen scurt, iar acesta scade cu 10%, inseamna ca gandirea a fost gresita si asteptarile nu s-au indeplinit, iar speculatia nu a reusit. Prin urmare, concluzia fireasca este un EXIT total si dupa o pauza incercarea unei noi speculatii mai tarziu.

Multi gresesc prin interpretarea acestui prag. Pragul la care se aplica nivelul de 10% trebuie sa fie unul dinamic. Presupunem ca am cumparat o actiune la 1.5 lei, iar aceasta a crescut cu cca. 30% pana la 2.0 lei, dupa care a inceput sa scada, dar eu nu o vand decat cand a atins 1.35 lei (pentru ca a scazut cu 10% fata de pretul de cumparare) am facut o prostie, pierzand toata cresterea acumulata.

Pragul dinamic inseamna ca acesta nu se aplica la pretul de cumparare, ci la maximul pretului atins dupa cumparare. In cazul meu, vand cand pretul, dupa ce a crescut la 2.0 lei, scade sub 2.0 – 10% x 2.0 = 1.8 lei; astfel, marchez un profit de 20 %.

Veti spune .. “vai ce frumoase calcule, de unde sti ca speculatia ta nu da gres si ca nu se va implini asa ?”
Pai ce spuneam mai sus, am uitat deja cele invatate deja. Investitorul, inclusiv cel de succes, ESTE CONSTIENT ca strategia lui poate da gres si ca estimarea la fel.

Atunci apare SL si gata, am iesit si nu mai am emotii. Deja nu acceptam ca putem PIERDE putin si nu vom folosi SL ? Este gresita aceasta atitudine. Un castigator sau atitudinea unui castigator se formeaza in timp si odata formata el are incredere in ceea ce face.

Probabilistic se stie ca pentru mai multe incercari/speculatii putem considera cateva nereusite si mai multe reusite daca strategia este buna, altfel nu intram pe piata. In acest caz castigul este mai mare. Nu conteaza ca vom pierde stim doar ca speculand mai departe cu o disciplina neobtuza, adica cu o strategie adaptata la mersul bursei in final vom castiga. Experienta ne-a invatat acest lucru.

PSIHOLOGIA COLECTIVA SI ANALIZA TEHNICA
Foarte multi s-au intrebat ” Exista un gen de analiza care prezinta cat de cat si elemente de psihologie a investitorilor ?”
In acest caz putem vorbi de sentiment/emotii cand vorbim de psihologie colectiva.

Raspunsul adeptilor AT este clar. Da, analiza tehnica contine suficiente elemente pentru a putea evidentia la un moment dat care este psihologia colectiva a investitorilor sau care este psihologia pietei.

Daca vom sti sa ne localizam corect fata de aceasta atunci ne va fi mult mai usor sa estimam miscarile viitoare si sa prevenim unele riscuri. Riscurile apar cand se schimba si directia bursei sau se accentueaza cele existente, mai ales daca aceasta nu este cu cea aleasa de noi.

Vom lua cazul raportarilor (fiindca tot se apropie la americani). De multe ori investitorii anticipeaza performantele emitentilor, deci si evolutia preturilor, in functie de raportarile anterioare (lunare, trimestriale) si se spune ca preturile reflecta asteptarile acestora.

In momentul in care sunt comunicate rezultatele companiilor este posibil ca acestea sa fie sub sau peste asteptari. In cazul nostru piata asteapta de la companii rezultate mai slabe (analistii spun ca 6 din 10 sectoare vor fi afectate de criza datoriilor, dar si de o economie instabila).

Daca rezultatele vor fi peste asteptari, cum ne-au obisnuit pana acum (adica scaderile vor fi putine si modice – vorbim doar teoretic) atunci piata isi va reveni si putem spune ca vom avea o noua directie pe TS, pana cand alte date majore vor fi de sens opus acestei noi perceptii.

Aceasta se va schimba prin aparitia unui sentiment OPTIMIST ce va sprijini cresterile inclusiv prin cresterea numarului de cumparatori si a volumului de tranzactionare (in prezent acesta este redus).

Iata cum piata poate reprezenta in primul rand prin cresterea numarului de cumparatori ca psihologia ei s-a schimbat devenind mai increzatoare, optimista chiar, aceasta va duce la cresterea pretului in piata ce va fi destul de vizibil.

Fluctuatia pretului de la o zi la alta se va schimba radical, inclusiv in cadrul aceleasi zile. Deci vom avea o volatilitate mai mica, adica riscuri mai mici – semnale care vor fi apreciate ca bune de “smart guy” ce vor creste si mai mult preturile.

Acesta este un scenariu, iar aceste date pot aparea clar pe grafic, iar interpretarea va fi una aproximativa. Daca va fi un scenariu invers atunci evolutia o putem intui pe baza conjuncturii actuale, iar daca raportarile nu vor fi cu mult sub nivelul asteptarilor atunci ne putem astepta la o perioada de RANGE.

Zonele de suport si rezistenta sunt zone emotionale/psihologice puternice
Mai luam un ultim caz si anume influenta pragurilor de suport si rezistenta in psihologia investitorilor. De peste 100 de ani cei mai buni analisti au spus ca aceste zone (care nu sunt neaparat puncte) acumuleaza mult din emotiile investitorilor, psihologia lor.

Vom da la o parte pragurile psihologice care sunt de regula definite de niveluri cu cifra rotunda (vezi pragul de suport psihologic de la indicele S&P 500 de 1000 pct. ce va fi testat in viitor).

Cand o cotatie fluctueaza in jurul unui anumit prag se exercita o influenta emotionala importanta asupra investitorului, care decide intrarea sau iesirea in functie de directia indicata.

Totodata traderii de succes stiu la randul lor acest aspect si tin cont de ele in momentele in care analiza tehnica semnaleaza asa ceva. Miscarile din jurul acestor zone intermediare sau solide de rezistenta/suport sunt foarte vizibile deoarece marea majoritate se orienteaza dupa asa ceva si se asteapta ca piata sa faca o schimbare esentiala, eventual un reversal.

Sa nu spuneti ca stiind/estimand aceste praguri in momentul in care trendul s-a apropiat de ele emotiile voastre au ramas imune. Sunt convins ca acestea s-au intensificat si erati deja pregatiti sa actionati.

Mai tineti minte cand bursele straine au facut recent in luna mai 2010 al doilea bottom am spus ca speculatorii vor forta o schimbare de directie si apoi vor sustine cresterea, in fapt un nou trend – un nou rally, insa unul local.

Investitorilor, chiar daca indicele a trecut deasupra MA 200, le-am recomandat HOLD deoarece nu aveam o consolidare pe o pozitie noua. Unde suntem acum cu acest indice ? … parca sub minimul lunii mai si al acestui an, adica la 1027 sub pragul solid de 1040 ce s-a mentinut o buna perioada de timp.

Folosirea momentului emotional al pragurilor de suport si rezistenta se intampla mai mult pe o piata normala cum este cea de pe Wall Street deoarece speculatorii, cei care investesc pe TS, au acumulat suficienta experienta referitor la “estimarea” acestor praguri si avand multi bani vor “ajuta” piata in aceste puncte sa faca o schimbare, mai ales ca trendul a ajuns in aceasta zona destul de emotionala. Ulterior, ceilalti investitori din piata vor prinde curaj si vor intra mai hotarat vazand ca trendul se consolideaza treptat.

Acum sa nu intelegem ca acest nou trend este liniar ascendent si continuu. Bursa fluctueaza continuu, insa in acest caz volatilitatea scade, iar lichiditatea creste vizibil, uneori dublu – semne ca directia se va mentine un timp.

De obicei investitorii mari care speculeaza, cand intra pe un trend, fac profituri, le incaseaza si se joaca in continuare cu aceste praguri psihologice, mai ales daca au acumulat sume mari de bani. Statistic, aceste praguri mari se repeta, deci ele trebuie sa fie luate in calcul.

CONCLUZII FINALE :
– cine neglijeaza controlul psihologiei acela are toate sansele sa piarda.

– un trader de succes STIE sa-si controleze emotiile in piata. Este greu de spus ca le poti elimina pe toate. Cel mai bine este sa sti cum sa le folosesti pentru scopul tau.

– disciplina neobtuza si riscul asumat constient ne ajuta sa controlam emotiile.

– analiza tehnica ne ajuta sa intelegm mai bine factorul psihologic al pietei si sa ne optimizam deciziile de investitii.

– introducerea reprezentarii grafice gen “candlestick” a realizat un salt in analiza bursiera deoarece acestea ne prezinta si psihologia pietei (vezi corelatiile dintre “corp” si “umbra”, precum si patternurile acestor tipuri de grafice).

– bursa din Romania este o bursa anormala, imatura, iar numarul investitorilor pe termen mediu si lung este foarte redus, mai ales acum pe aceasta conjunctura, de aceea “speculatorii”, mai mari sau mici de la noi nu sunt speculatori profesionisti ci gen “ataca si scufunda” si “dupa noi potopul”, care fac sa indeparteze investitorii de bursa.

In acest caz mi se pare firesc ca emotiile si sentimentele sa fie mai explozive si mai mari decat pe alte piete. De aceea cu atat mai mult TREBUIE sa stim ce inseamna controlul psihologiei si cum sa facem acest lucru.

Speak Your Mind

*