2.9.1 Controlul psihologiei – regula extrema

Capitolul nr. 2 – Initiatii sau „DO IT SELF” – Cei singuri

Postat de TRAIAN pe 28 iulie 2010
Am spus in partea I, cursul teoretic, ca partea practica este mult mai interesanta.
Pentru a constata acest lucru vom lua cateva cazuri :

1. Efectul de turma sau inteligenta emotionala impinsa la extrem

In exemplul de mai jos intentionat nu exista o legatura directa cu bursa, insa putem presupune ca in locul broscutelor sunt actiuni la Fondul Proprietatea, sau actiuni reziduale detinute de cuponari la SIFS sau orice alta actiune de la BVB. Taranii ii putem asemui cu mai multi investitori.

Intr-un satuc de campie, a venit un investitor american , insotit de asistentul lui. A batut la prima usa intalnita si i-a spus proprietarului:

– Uite, eu sunt colectionar de broscute. Daca imi aduci o broscuta, am sa iti dau pe ea 10 euro. Taranul a fugit repede in padurea din spatele casei si a luat o broscuta. I-a dat-o investitorului, si-a luat cei 10 euro si le-a spus vecinilor despre ce afacere a facut. A doua zi, fiecare taran s-a dus la investitor cu cate o broscuta, pe care a vandut-o cu 10 euro.

Dupa cateva zile, investitorul le-a spus satenilor: – Vad ca afacerea merge. De azi, pentru fiecare broscuta am sa va platesc cate 20 de euro.Taranii au dat fuga in padure, au cules broscute si le-au predat pentru 20 de euro/bucata, investitorului.

Dupa alte cateva zile, acesta s-a intors in SUA presat de afacerile de acolo, lasandu-l pe asistentul lui sa vina cu broscutele dupa cel mult o saptamana. Inainte de a pleca, le-a spus: – Dragii mei, sunt nevoit sa ma intorc urgent in State.

Va promit insa ca la intoarcere am sa cumpar de la voi broscutele cu 60 de euro bucata? Si a plecat, in uralele satenilor fericiti de pleasca ce a dat peste ei.

A doua zi, asistentul investitorului a adunat satenii si le-a spus: – Fratilor, m-am gandit la o afacere pentru voi. Seful meu se va intoarce peste doua saptamani si va va plati cate 60 de euro/broscuta. – Daca vreti, vi le vand eu inapoi pentru 35 de euro bucata, iar voi le veti vinde cu 60. Profitul vostru va fi frumusel. Ce spuneti? Satenii, s-au adunat la sfat si au decis ca o asa afacere nu mai prind ei degraba.

Au pus mana de la mana, s-au imprumutat pe la cunoscuti, pe la banci, care pe unde a putut, si au cumparat broscutele inapoi cu 35 de euro bucata.

Asistentul investitorului a luat banii, a plecat in SUA, iar pe sateni nu i-a mai cautat nimeni, niciodata. Au ramas cu banii dati, cu imprumuturi scumpe la banci si fara sa detina niciun activ in plus fata de ceea ce aveau inaintea afacerii. Aceasta este povestea crizei, pe intelesul celor care nu au deprins cotloanele businessului bancar.”

Sunt convins ca multi ati tras deja cateva concluzii importante privind greselile facute de asa zisii investitori :

– pentru un investitor incepator care nu cunoaste bine piata primul imbold este cel de a urma exemplul celorlalti, adica al turmei. Daca lucrurile merg din ce in ce mai bine atunci acesta va mari expunerea in piata (facand imprumuturi la banca sau prieteni), deci va mari riscul, fara a se gandi sa-si faca un plan de investitii.

Merita sa stim ca multe lucruri au o limita, mai ales in afaceri, raportul cerere-oferta trebuie sa fie sustenabil si rational, adica intotdeauna exista o valoare reala de piata a oricarui instrument tranzactionat.

Aici voi face o paranteza si voi aminti de pretul la petrol care a urcat la un maxim istoric in zona lui 146 dolari/baril pentru ca in conditiile scaderii consumului economic, deci al cererii de piata pretul acestuia sa ajunga sub nivelul de 40 dolari/baril. Insa pentru aceasta a fost nevoie de ceva schimbari majore la nivel global si ceva timp.

Acelasi exemplu putem sa-l dam si cu pretul aurului care in aceleasi conditii a crescut accelerat la peste 1030 dolari/uncie, iar apoi pe o conjunctura favorabila monedei americane, dolarul USA, sa scada la niveluri greu de acceptat unor vremuri de criza, adica in jurul valorii de 750 dolari/uncie.

Specialistii estimeaza ca aurul va incepe din nou sa creasca, insa tot treptat existand deja un deficit destul de mare intre cerere si oferta prin inchiderea multor mine de aur si avand in vedere o posibila devalorizare a dolarului.

Revenind voi spune ca nimic nu este mai rau decat sa pleci la drum fara sa sti exact ce vrei, fara sa ai o tinta (un punct de iesire) sperand ca piata va creste in orice conditii si uitand ca cei care sunt de regula in piata cunosc foarte bine jocurile, adica stiu cand sa se retraga.

– avem un exemplu clar de lacomie, o calitate opusa unui trader serios care se multumeste cu atat cat ii permite piata si care gandeste rational. Cine poate crede ca pretul unei actiuni va creste la inceput de 100% pentru ca apoi sa se dubleze, iar in final acesta sa urce cu 600% ? Poate fi acesta un trader de succes, categoric NU.

Oare cat ii trebuie lacomiei umane pentru a se satura ? Dupa mine, cred ca nu are remediu. Tocmai atunci cand toata lumea spune mai mult “creste, creste” sau “UP, UP”, atunci este un semnal mai serios sa iesi din piata respectiva si sa te protejezi de o prabusire a pretului pe care n-o mai poti controla.

– lucrul cel mai grav este ca decizia de investitie a investitorului nostru nu s-a luat individual ci in comun, in totala necunostiinta de cauza asupra afacerii in sine, ceea ce nu poate converge intotdeauna cu interesele personale si demonstreaza o mare lipsa de incredere in fortele proprii.

Asa ca atunci cand simti ca te-ai integrat deja in randul lumii pune-ti serios intrebarea privind comportamentul de turma, acesta va fi un semnal puternic ca trebuie sa-ti regandesti pozitia, ca trebuie sa-ti restructurezi portofoliul.

2) Lipsa disciplinei atrage dupa sine riscuri mari si apoi …. pierderi mari.

Cazul nostru, poate unul clasic, este al unui bun prieten si pentru a ne usura povestirea ii vom spune Florin. Ei bine, acum cca. 3 ani şi jumatate, dupa o analiza scurta a stirilor din ziarele de specialitate Florin a devenit rapid investitor la una dintre SSIF-urile existente atunci fara a avea nici un broker sfatuitor si fara a sti prea multe despre bursa, ci indemnat de gandul sa castige repede si cat mai mult bazandu-se doar pe “stirile” din ziare.

Momentul de intrare ales a fost la intamplare, iar prima actiune aleasa a fost una dintre actiunile SIFS deoarece acestea erau la “moda” si crescusera vazand cu ochii.

Vazand ca pretul actiunii recent achizitionate a crescut imediat, iar in portofoliu sau s-a adunat ceva profit, ce si-a zis Florin al nostru, deja “marele si priceputul investitor”: Daca voi mari numarul actiunilor detinute imi va creste si profitul, asa ca acesta a cumparat in urmatoarele 2-3 zile actiuni de toti banii alegand inca o actiune din aceeasi categorie.

Credeti ca cineva se gandea atunci, mai ales dupa ce brokerii recomandau acumulari la acest gen de actiuni, ca actiunile respective vor avea in scurt timp una dintre cele mai mari scaderi din anii anteriori, care s-a intins pe cca 3 luni de zile.

Si uite asa dupa o crestere fragila de 5-7% si sperand ca piata isi va reveni repede acesta a asteptat un asemenea moment care din nefericire a durat din martie – iunie timp in care Florin a trecut de la un profit de 5-7% la o diminuare de cca. 33% si nu a dorit sa iasa din piata nici cand profitul s-a anulat datorita unor scaderi destul de abrupte, nici cand pierderea a ajuns la -10%.

Ba dimpotriva, fara a cunoaste regulile de baza ale bursaritului a inceput sa aduca banii de acasa si a inceput sa-si ajusteze costul mediu tot acumuland pachete de actiuni la preturi cat mai joase. Din teama de a nu marca pierdere (ca si cum era sfarsitul lumii) acesta a tot asteptat trecand treptat peste niveluri de depreciere de -20% si apoi -30%.

Cred ca daca atunci piata scadea si cu 90%, asa acum a evoluat indicele BET-FI de la BVB in 2008, amicul nostru Florin, care tot timpul a fost in contratimp cu piata, le-ar fi pastrat oricum in portofoliou asteptand rabdator ca pretul actiunilor sa-si revina.

Bine totusi ca scaderile – adica corectia bursei – au durat doar 3 luni de zile si chiar daca pierderea a fost destul de importanta, aceasta a fost acoperita ulterior, parca tot in 3 luni de zile, iar Florin a reusit sa se abtina de a nu le vinde chiar inainte ca piata sa-si revina

Cred ca din acest exemplu ati putut extrage cateva greseli mari de tot pe care le fac mai ales incepatorii. Iata-le :

a. scopul pentru care intra majoritatea investitorilor in piata este obtinerea unui castig, de regula cu mult mai mare decat dodanda bancara. Ori pentru asa ceva se uita un lucru esential : pe o piata unde se pot obtine castiguri semnificative exista si riscuri pe masura. Cu cat castigul urmarit este mai mare cu atat riscul este mai mare.

In acest caz este foarte greu ca investitorul incepator, lipsit de experienta, sa inteleaga acest lucru, adica sa FIE CONSTIENT ca a fi activ pe bursa presupune 50% sansa de castig si 50% riscuri cu pierdere.

In fond asa ceva se capata in timp, pe masura ce activezi in piata. Cine neglijeaza acest lucru si nu-si adapteaza strategia de investitii la mersul pietei sau care tranzactioneaza fara nici o strategie, acela va trebui sa-si analizeze propriile greseli si sa le evite pe viitor.

Waren Buffett – cel mai mare investitor in viata a fost intrebat despre secretul privind castigul sau succesul pe bursa. Ei bine, raspunsul lui a fost unul fara echivoc “D’ont lose” – SA NU PIERZI.

Nu exista investitor perfect, este imposibil acest lucru, insa cei care sunt de succes stiu ca vor fi si pierderi insa pentru a castiga vor trebui sa foloseasca strategia care le va permite sa castige mai mult decat pierd, iar pierderile sa fie controlabile si cat mai reduse.

Nu numarul pierderilor conteaza ci valoarea acestora. Poti sa ai ca nr. mai multe pierderi, insa in valoare absoluta acestea sunt mult mai mici decat intreg castigul. ACESTA ESTE SECRETUL SUCCESULUI.

b. alegerea momentului intrarii in piata, dar mai ales alegerea actiunii din portofoliu nu trebuie facuta dupa cum zice piata, ci dupa personalitatea fiecaruia.

Cel care stie cel mai bine ce actiune i se potriveste este investitorul insusi, insa pentru aceasta, mai ales la inceput, orice investitor incepator are nevoie de un indrumator/specialist si acesta este un broker. De ce ? Pai, cel care cunoaste piata mai bine decat un incepator este brokerul, iar investitorul isi cunoaste cel mai bine personalitatea.

Totodata fiecare stie daca strategia aleasa i se potriveste cel mai bine. Daca aceasta nu va fi ajustata la propriile cerinte atunci sanse de castig sunt putine, iar aceasta ajustare necesita timp/experienta in piata, perioada in care gradul de expunere se va reduce la limita riscurilor acceptate.

c. cea mai dificila misiune a fiecarul investitor este sa se autoeduce sa accepte riscul, adica sa si-l asume si chiar sa inregistreze pierderi daca situatia o impune pentru a evita pierderi mai mari. De regula investitorii simt o tragedie din marcarea reala a unei pierderi de 10% chiar daca aceasta a venit dupa marcarea unui profit de 20% si pe ansamblu investitorul in cauza este pe castig.

Stiu ca si pentru mine la inceputuri acceptarea unei pierderi reale era o tragedie, insa, cu timpul, am ajuns sa inteleg ca o pierdere marcata la timp este ceva firesc.

Am devenit astfel flexibil in piata, mai ales daca aceasta imi devine potrivnica si fac exitul, pe care initial mi l-am fixat fara a ma gandi ca imi doresc asa ceva.

In acelasi timp odata fixat un plan de investitii, strategia aleasa o voi respecta indiferent ce se intampla in piata. Daca atunci cand mi-am stabilit pasii esentiali din piata am fost convins ca acestia mi se potrivesc cel mai bine de ce sa-mi schimb planul daca nu au intervenit schimbari majore in evolutia lucrurilor. Indecizia este dusmanul no. 1 pentru orice investitor, iar fermitatea deciziei luate personal imi va asigura in timp succesul.

Disciplina unui investitor presupune in primul rand cunoasterea concreta a regulilor de baza ale bursei si respectarea lor indiferent de conditii.

d. exista doua atitudini/comportamente practicate de investitorul obisnuit, fie el si inceaptor – una agresiva si alta conservatoare, mai temperata.

Prima categorie isi asuma riscuri mai mari urmarind castiguri mai mari si doreste sa profite cat mai mult de orice oportunitate. De multe ori aceasta va face overtrading, iar daca este si lipsita uneori de experienta, va iesi repede din piata, de multe ori chiar parasind-o definitiv daca nu va respecta regulile de baza, mai ales cele de protectie la pierderi: stop loss, arbitraj etc.

A doua categorie este una conservatoare, care va astepta doar acele oportunitati care-i convin cel mai mult si care prezinta o mai mare siguranta, cu riscuri mai mici aproape toate asumate si eventual controlate. Se spune ca succesul se poate datora si castigurilor mici dar consecvente.

Nu doresc sa abuzez prea mult de rabdarea voastra, asa ca va voi face doar inca o trimitere la un articol despre psihologia investitorului si anume “Psihologia investitorului – motorul pietei

Voi incheia deocamdata cu un sfat care se leaga tot de aceasta tema : atunci cand vei constata ca ceva nu merge in favoarea ta, ca lucrurile se inrautatesc sau ca ai marcat o pierdere, fa o pauza, cauta cauza acestui esec si fa-ti mea culpa spunandu-ti ca pe viitor nu vei repeta aceeasi greseala. Cu cat vei discuta mai mult si mai usor despre pierderile tale cu atat mai mult vei fi mai atent la fiecare tranzactie in piata, la fiecare miscare.

Sunt convins ca exista printre cititorii acestui blog multe cazuri de psihologie a investitorului insa intotdeauna va trebui sa ne gandim la ceea ce deosebeste psihologia investitorului de succes de cea a unuia care pierde.

Veti constata ca cele mai multe si cele mai mari diferente se leaga tocmai de calitatile esentiale pentru realizarea unei bune afaceri, adica a categoriei armonizate a traderilor de succes : disciplina, calm, incredere, relaxare, liniste, bucurie, confortabilitate, existenta unui plan al investitiei, respectarea regulilor de risk management, profituri in volum considerabil, pierderi mici si excluderea pierderilor mari.

Un adevarat trader este puternic, perseverent si modest, deschis la schimbari.

Pe masura ce voi descoperi si alte cazuri sper sa le analizam impreuna. Pana atunci studiati cazurile lui Livermore si mai ales Warren Buffett.

3. Cazuri care nu trebuiesc deloc ocolite
Mai interesanta mi se pare viata si experienta celui din urma ………….

“Spre deosebire de speculatorii bursieri, orientati spre profituri pe termen scurt, Buffett a investit sume mari pe termen lung. De exemplu, pretul actiunilor Coca-Cola, pe care Buffett le-a achizitionat in 1988, a crescut de sapte ori in urmatorii cinci ani.
Buffett este renumit pentru principiile sale conservatoare in ceea ce priveste investitiile.

El continua sa prefere investitiile sigure. Buffett nu a investit in companii care produc tehnologii de ultima generatie pentru simplul fapt ca nu crede ca poate cineva prezice cat de mult va castiga in urmatorii ani. „Nu pot sa mi-o fac singur. Daca nu stiu, nu investesc”, mai spune acesta.

Acum cativa ani multi investitori cautau un criteriu de selectie a actiunilor de achizitionat. Asa au dat peste doi autori care erau mai accesibili si de inteles : Peter Lynch si Warren Buffet.

Peter Lynch a fost un deceniu managerul celui mai mare fond de investitii din America, Magellan, cumparand actiunile societatilor ale caror produse le folosea el sau familia lui: Pizza Hut, Pepsi Cola, Chrysler, American Express, Unilever etc.

Cei mai sofisticati analisti ai pietei bursiere il faceau conservator si incuiat la cap ca nu investea in tot felul de traznai electronice care, iaca intamplare!, se prabuseau cu zgomot la cinci-sase ani de la lansare.

Buffet impresioneaza cel mai mult. Elev al lui Benjamin Graham, cel care a inventat teoria valorii intrinseci a actiunilor, Buffet a pornit de la mica firma de broker a tatalui sau si a ajuns de curand primul om in ierarhia bogatilor lumii.

Buffet, cu doua decenii mai in varsta decat Gates (a fost primul bogat al lumii), seamana cu acesta in ceea ce priveste deplina rationalitate a actelor lor, echilibrul si logica gandirii si pasiunea pentru munca lor.

Cei doi nu seamana deloc in ceea ce priveste utilizarea calculatorului: Bill Gates s-a chinuit cinci ani pana cand l-a convins pe Buffet sa-si cumpere primul PC si asta numai pentru ca Buffet a invatat sa joace bridge pe calculator utilizand Internetul. Chiar si acum calculele investitorului Buffet, care detine cam jumatate din PIB-ul Romaniei de astazi, se fac cu o masina Texas Instruments cumparata prin 1980.

Exista mari diferente intre stilul de investitii al lui Benjamin Graham, Warren Buffet si Peter Lynch. Nu e locul acum sa le analizez. Dar de la ei pot fi deprinse proceduri de evaluare a actiunilor si companiilor utile pentru orice investitor.

Cei trei confirma ca modestia investitorului este cea mai buna garantie in fata pietei: Buffet are si acum un salariu de 100.000 de dolari pe an, locuieste in aceeasi casa din 1957 si foloseste cele mai banale produse existente pe piata pentru ingrijirea personala.

In acelasi timp se spune de Soros ca sta intr-un apartament care in Romania ar fi fost considerat “de doua camere confort doi”, desi omul muta zilnic pe piete monetare cam doua treimi din PIB-ul Poloniei din 1990.

Atat Peter Lynch, cat si Bill Gates, Benjamin Graham, Warren Buffet si George Soros au in comun faptul ca provin din straturile cele mai de jos ale societatii, au fost totdeauna in competitie cu ei insisi, au fost modesti – excesiv de modesti, iar cand au simtit ca au atins un anumit nivel au cedat enormele averi pe care le-au acumulat unor organizatii filantropice.

Nici unul dintre ei nu crede in averile dinastice. Nici unul dintre ei nu a vrut sa se imbogateasca pentru a consuma, ci pentru a demonstra ca au ceva de spus lumii. Cred ca aceste vieti sunt cele mai bune invataturi pentru toti investitorii.

Speak Your Mind

*