2.4.5.3 Evaluarea unei companii BVB – cap.3

Capitolul nr. 2 – Initiatii sau „Do it self” – Cei singuri

 

Postat de Traian pe data de 9 mai 2011

DIAGNOSTICUL ECONOMICO-FINANCIAR
Rolul acestui tip de diagnostic este foarte important deoarece el sintetizeaza concluziile de pana acum si asigura coerenta dintre diagnosticare si metode de evaluare, mai ales a metodelor de randament.

Probabil ca unii se grabesc pentru a ajunge cat mai repede la acest tip de metode – de randament, insa pana acolo mai avem ceva de prezentat si anume zonele de interes de mai jos:

1. DIAGNOSTICAREA PATRIMONIULUI NET

AVEREA (wealth) companiei la un moment dat sau activele firmei negrevate de datorii, adica diferenta intre activele totale si datoriile totale reprezinta patrimoniul net al companiei (net assets).

Modul cum evolueaza aceasta avere si mai ales pe parti componente (activele imobilizate – fixed assets, activele circulante – current assets) ne poate ajuta in alegerea metodelor de evaluare.

Atunci cand vorbim de scaderea valorii activelor imobilizate, cum ar fi pentru mijloacele fixe, ne putem da seama ca aceasta se face pe baza amortizarii lor.

La fel cand vorbim de majorarea creantelor (debt) ca element ce participa la cresterea activelor circulante putem spune ca influenta este negativa asupra valorii economice a companiei deoarece acestea raman la valoarea lor contabila de inregistrare.

Un alt exemplu similar este atunci cand cresterea stocului de produse finite are odata cu timpul o influenta negativa asupra rezultatelor financiare deoarece valoarea curenta a produselor fiind mai mica decat valoarea de inregistrare le poate face nevandabile sau la un pret mult mai mic.

Sursele de finantare pentru patrimoniul net sunt la fel de importante :
– capitalul social;
– rezerve;
– fonduri proprii;
– rezultatul nerepartizat (profit nerepartizat/pierdere neacoperita);
– subventii pentru investitii;
– provizioane reglementate.

Primele patru surse formeaza situatia neta a companiei. Atunci cand activitatea companiei creste ponderea capitalului social scade deoarece el ramane constant. Din acest punct de vedere o majorare de capital social (MCS), asa cum se anunta la emitentii listati la bursa, nu poate fi decat un lucru bun daca participa la cresterea averii companiei si implicit a rezultatelor acesteia, deci a profitului.

Daca in schimb este folosit pentru acoperirea unor datorii lucrurile nu sunt privite tocmai bine de investitori, iar subscrierea pentru actiuni noi se face in procent scazut.
MCS este un mijloc prin care o companie/un actionar isi aduce aportul la finantarea acesteia si automat la cresterea capitalului social, deci la cresterea averii emitentului.

Atunci cand compania are o activitate normala, in crestere, creste si ponderea rezervelor pana la o anumita limita pentru rezervele legale, dar si fondurile proprii.

O interpretare anume o imbraca faptul ca dinamica cea mai accentuata in cadrul surselor de acoperire a patrimoniului net este profitul net al companiei ce ramane la dispozitia companiei. Acum putem intelege ce inseamna ca din acest profit sa pastram cat mai putin la companie si sa dam cat mai mult ca dvd.

Toti am dori sa avem si dvd cat mai mari si in acelasi timp firma sa creasca tot mai mult si sa luam si mai multe dvd in perspectiva, insa daca procedam asa compania se va decapitaliza bursier foarte mult, averea companiei nu-si va mentine un ritm convenabil, iar performantele se vor reduce mult si automat ritmul profitului rezultat in viitor va scadea si el.

Asa ca modul cum se repartizeaza dvd actionarilor tine de managementul companiei si mai ales de dorinta de a avea o companie puternica care sa-si mentina profitabilitatea an de an.

Aici voi face o paranteza importanta si voi spune ca o metoda de evaluare a actiunilor prin analiza fundamentala este venitul potential. In acest caz investitorii prefera actiuni ale companiilor care acorda dividende, datorita nevoii de a avea o anumita certitudine privind un beneficiu.

Unii brokeri si consilieri financiari recomanda actiuni cu un randament ridicat al dividendului (dividend estimat/pret), apartinand unor companii stabile din punct de vedere financiar si ajunse la maturitate. Astfel, se poate determina un prag sub care pretul de pe piata nu ar fi rational sa scada, motiv pentru care astfel de societati raman ca variante de plasament si in perioade de declin prelungit al unei piete bursiere. In principiu, orizontul investitional al detinatorilor unei astfel de actiuni este de un an.

Pe piata romaneasca de capital exista si investitori de dividend care pastreaza o actiune pe termen de mai multi ani, conditia fiind ca acele dividende sa aiba o anumita rata de crestere. Cu atat mai mult pentru acestia o rata a dividendului in crestere este importanta pentru alegerea portofoliului insa dupa cate am vazut foarte mult depinde de modul cum se asigura resursele de baza pentru obtinerea unor profituri atractive.

Patrimoniul net poate fi analizat si dupa structura activului si pasivului, adica pe baza ratelor de structura (rata activelor imobilizate, rata activelor circulante, rata creantelor, rata obligatiilor, rata datoriilor, etc.), mai ales cand vrem sa vedem pozitia companiei in sectorul sau de activitate.

Diferenta dintre capital permanent si active imobilizate = fondul de rulment
De ce avem nevoie de aceasta informatie? Simplu. Deoarece daca diferenta este negativa, adica activele imobilizate sunt mai mari decat capitalurile permanente, finantarea companiei pentru activitatea curenta, mai ales a celei de exploatare, este mult diminuata. Daca aceasta diferenta este POZITIVA, adica avem un fond de rulment cu o anumita marime atunci avem finantare pentru activitatea de exploatare in primul rand.

Vom defini capitalul permanent ca suma a capitalului propriu (equity) si datoriile pe termen mediu si lung.

Pentru cei care nu stiu ce reprezinta activele imobilizate (corporale, necorporale si financiare) pot sa spun ca acestea sunt bunuri si valori care se utilizeaza de companie mai mult de un an de zile din care se scade atat valoarea amortizata a acestora cat si valoarea provizioanelor constituite pentru deprecierea imobilizarilor.

Acestea se consuma in timp, in procesul obtinerii veniturilor, dar nu de la prima intrebuintare. Asa ca ele isi transmit treptat valoarea asupra produselor la a caror obtinere participa si au o existenta limitata in timp (mai putin terenurile).

REEVALUAREA ACTIVELOR IMOBILIZATE
O posibila sursa de crestere/scadere a activelor este ca urmare a procesului de reevaluare.
Daca tot am vorbit de active imobilizate corporale, adica cele care au o forma materiala concreta (terenurile, cladirile, masini, utilaje, mijloacele fixe) putem sa adaugam ca acestea sufera periodic reevaluari.

În România, reevaluarea imobilizărilor a fost reglementată, începând cu anul 1990, prin mai multe acte normative. Cu toate că, la o primă vedere, recunoaşterea imobilizărilor corporale nu pare să ridice probleme deosebite, discuţiile legate de reevaluarea activelor imobilizate constituie încă un subiect controversat, atât din punct de vedere contabil, cât şi din punct de vedere fiscal (vorbim de standarde de evaluare).

Atunci când se efectuează reevaluarea imobilizărilor corporale, se determină valoarea justă (valoarea reevaluată). Aceasta se substituie valorii de intrare a imobilizărilor corporale. Valoarea justă reprezintă suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bunăvoie între două părţi aflate în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei tranzacţii cu preţul determinat obiectiv.

Reevaluarea activelor se efectuează de către profesionişti calificaţi în evaluare ţinând cont de preţul pieţei, starea şi utilitatea acestuia. Atunci când nu există nicio posibilitate de a identifica o valoare justă bazată pe piaţă, se poate utiliza o abordare bazată pe costul de înlocuire.

Frecvenţa reevaluărilor este determinată de modificările valorii juste a imobilizărilor corporale în cauză. Când valoarea justă a unui activ reevaluat diferă semnificativ de valoarea contabilă, este necesară o nouă reevaluare. Unele imobilizări corporale suferă modificări semnificative şi fluctuante ale valorii juste, necesitând, prin urmare, reevaluări anuale. Celelalte imobilizări pot fi reevaluate doar la fiecare trei sau cinci ani.

Când un element al imobilizărilor corporale (tangible fixed assets) este reevaluat, întreaga clasă din care face parte acel element trebuie reevaluată. Spre exemplu, nu putem reevalua o singură clădire sau un singur teren, ci trebuie să reevaluăm toate clădirile şi terenurile care aparţin entităţii.

Asa ca mare atentie la cresterea activelor companiei din reevaluarea imobilizarilor, mai ales corporale, care nu este un rezultat al cresterii activitatii de baza, de exploatare si deci nu este sursa de finantare a activitatii companiei. Totusi surplusul din reevaluare poate fi capitalizat direct in rezervele companiei cand acesta devine un castig efectiv la scoaterea din evidenta si atunci amortizarea la reevaluare este mai mica decat cea initiala.

Informativ activele imobilizate necorporale – intangible fixed assets (nu au forma materiala (concesiuni, programe informatice, brevete, licente, marci, cercetare-dezvoltare etc.), iar activele imobilizate financiare – financial fixed assets sunt investitii financiare pe termen lung, cum ar fi: actiuni, titluri, creante imobilizate (imprumuturi si garantii acordate pe termen mai mare de 1 an de zile).

NEVOIA DE FOND DE RULMENT
Stiu ca este greu de inteles insa citind, apoi repetand si punandu-va in locul unui manager al unei afaceri veti incepe sa ganditi si economic chiar daca la inceput este greu. Afacerea unui investitor se leaga foarte mult de o asemenea analiza. Cine nu vrea sa stie cum sa faca un lucru corect si sa aiba si incredere poate sa renunte sau sa citeasca numai ce-i convine, ce i se pare usor, insa citind mai mult si mai des lucrurile incep sa se fundamenteze.

Asa ca nevoia de fond de rulment este inca un indicator de evaluare care reprezinta diferenta dintre activele circulante (fara disponibilitati) si obligatiile companiei pe termen scurt (fara creditele pe termen scurt).

Daca valoarea ei este pozitiva inseamna ca stocurile si creantele pot fi finantate din fondul de rulment. In caz contrar se inregistreaza o degajare de surse atrase.

Aceasta variatie a nevoii fondului de rulment este importanta in determinarea fluxului de disponibilitati si deci a stabilirii valorii societatii prin metoda fluxurilor actualizate de lichiditati.

Nu trebuie sa complic prea mult situatia remunerarii capitalului insa trebuie stiut ca mai exista inca un indicator si anume trezoreria neta, care se calculeaza ca diferenta intre fondul de rulment si nevoia fondului de rulment. Toti acesti indicatori la care se adauga si rotatia fondului de rulment si a nevoii fondului de rulment ne aduc indicii foarte esentiale privind fluxul de lichiditati necesar finantarii companiei pentru dezoltarea activitatii de exploatare.

2. DIAGNOSTICAREA CORELATIEI CREANTE – OBLIGATII

Capacitatea de plata a unei companii este direct influentata de aceasta corelatie intre creante (debts/claims) si obligatii (obligations).

Creantele se formeaza intre firma si clientii sai, primul fiind in calitate de furnizor. Ele reprezinta drepturi banesti ce se creaza in anumite perioade de timp. Formarea lor are legatura cu procesul rotatiei capitalului, pe parcursul schimbarii formei acestuia (bani, materiale si tot asa).

Obligatiile sunt opusul acestora, adica datoriile companiei catre terti (furnizorii, actionarii, salariatii, bugetul statului etc.)

Creantele si obligatiile, asa cum am vazut se pun in relatie cu cifra de afaceri pentru a evidentia raportul dintre imobilizarea capitalului companiei si folosirea surselor atrase. Pentru aceasta vom prezenta cativa indicatori utili :

Durata de imobilizare a creantelor

Relatia de calcul Di = (Sd x T)/CA
unde Sd – soldul creantelor, T – perioada de timp, CA- cifra de afaceri.

Durata de folosire a surselor atrase

Df = (Sc x T)/CA,

unde: Sc – soldul creditor al conturilor de obligatii; CA – cifra de afaceri.

Si acest indicator este util pentru a afla capitalul permanent necesar exploatarii. Atat durata de imobilizare a creantelor, cat si de folosire a surselor atrase trebuiesc analizate pe perioade pentru a afla mai multe date despre aceste surse (pana la 30 zile, intre 30-90 zile, 1 an si peste 1 an).

3. DIAGNOSTICAREA LICHIDITATII SI SOLVABILITATII COMPANIEI

Aceasta este caracterizata de urmatorii indicatori:

Rata lichidatii generale = Active circulante/Datorii curente
Valorile satisfacatoare trebuie sa fie in intervalul 1.2-1.8. In unele situatii apar si 2-2.25.

Rata lichiditatii curente = (active circulante – stocuri)/Datorii curente

Si aici avem un interval satisfacator 0.62-1

Rata solvabilitatii imediate = Disponibilitati – Datorii curente

Rata solvabilitatii patrimoniale
(autonomia patrimoniala)

Sp = Capitalul propriu/(capital propriu+credite totale)

Valoarea minima a solvabilitatii patrimoniale intre limitele 0.3-0.5. Peste 0.5 este o situatie normala.

Rata solvabilitatii generale.

Indica in ce masura datoriile totale sunt acoperite cu active circulante.

Sg = Active totale/Datorii totale

Cu cat rata solvabilitatii este mai mare decat 1 cu atat mai buna este situatia companiei, adica activele acopera toate datoriile si exista suficiente surse de finantare pentru activitatea de exploatare.

Am ajuns si la finalul acestui articol si ne-a mai ramas doar un capitol cel de diagnosticare a rentabilitatii – TINTA TINTELOR cum ar spune unii investitori mai experimentati ce se bazeaza in deciziile lor pe interpretarea corecta a datelor de analiza fundamentala.

CONCLUZIA CAPITOLULUI 3
Diagnosticarea patrimoniului net ne prezinta situatia neta a companiei si modul asigurarii surselor de finantare, a rotatiei acestor surse, a capacitatii de plata, a lichiditatii si mai ales a solvabilitatii acesteia. In final ne putem da seama despre posibilitatile emitentului privind cresterea activitatii de exploatare (activitatii de baza), cea care creaza plus valoare si poate conduce la obtinerea de profituri mai mari.

Astfel pe langa diagnosticarea cifrei de afaceri menita sa ne prezinte locul si rolul companiei in cadrul sectorului sau de activitate, dar si cota de piata a acestuia, am mai aflat astazi cum stam cu sursele de finantare ale companiei si gradul in care societatea se poate dezvolta sau este inrobita de datorii (solvabilitatea).

Sunt doi pasi importanti in activitatea noastra de evaluare corecta a unei companii listata la BVB. Am vazut cum sta emitentul Boromir din punctul de vedere al corectiei cifrei de afacere si lucrurile prezinta atat parti pozitive, cat si negative, ce ne-au determinat sa continuam cu analiza datelor fundamentale.

Voi mai face unele calcule tot la aceasta societate (simbol SPCU) privind diagnosticarea patrimoniului net, a creantelor, obligatiilor si datoriilor. In final vom avea si concluziile practice.

Datele calculate sunt prezentate in tabelul de mai jos, ce poate fi folosit ca sablon la mai multi emitenti poducatori, mai ales din sectorul alimentar. El este in format EXCELL si poate fi adaptat la orice tip de evaluare de patrimoniu a unei companii listata la BVB.

2.4.5.6

Ce rezulta din acest tabel :

PUNCTE FORTE vs PUNCTE SLABE:
Rezultatele analizei patrimoniului companiei rezulta din analiza bilantului contabil la 31.12.2010 prezentat pe site-ul firmei.

Situatia neta a companiei Boromir a crescut in 2010 fata de anul anterior cu peste 28%, in primul rand prin cresterea capitalului social cu 97% datorita unui aport suplimentar din partea actionarilor (MCS) incheiat in luna mai 2010. Tot crestere am constatat si la nivelul rezervelor. Acestea sunt puncte forte.

Puncte slabe sunt la rezultatul brut care a inregistrat o scadere importanta de 84% influentand masiv ritmul de crestere a averii companiei – patrimoniului net al acesteia ce a crescut cu 24%. Aceste date corelate ne obliga sa avem unele retineri in luarea unei decizii de investitii pe termen scurt in aceste actiuni.

Asa ca toate aceste modificari in structura si evolutia averii companiei au condus totusi la o crestere mica a patrimoniului net ceea ce nu ne ofera suficienta incredere in viitoarele performante ale acesteia.

In alta ordine de idei cifra de afaceri a avut dupa cum stim deja un declin de 5%, care in preturi comparabile este si mai mare, insa datorita unei reduceri a duratei de imobilizare a creantelor cu cca. 28% putem spune ca vom avea ceva fonduri suplimentare pentru finantare fata de anul trecut cu atat mai mult ca durata de folosire a surselor atrase a crescut cu cca. 62%. Am putea spune ca din aceste doua puncte de vedere exista ceva sperante pe termen mediu sau lung si ar trebui sa vedem rezultatele si la Q1/2011 pentru ca estimarile noastre sa fie confirmate.

Presiune mare avem din partea datoriilor, atat pe termen lung, cat si pe termen scurt deoarece rata lichiditatii a scazut fata de anul 2009 destul de substantial, insa valorile curente ale acestor doua rate nu prezinta pericol, mai ales ca fondul de rulment exista si a crescut cu 23%, asa cum a crescut si trezoreria neta cu 28%. Sunt unele retineri la nevoia de fond de rulment a carei rata a scazut dar aceasta ramane suficienta pentru activitatea companiei.

Pe ansamblu am putea spune ca nu sunt probleme chiar asa de mari la Boromir avand in vedere acesti indicatori de evaluare ai patrimoniului net, mai ales pe termen lung, avand in vedere dinamica unor indicatori de rotatie a surselor de finantare. Asadar se infiripa unele sperante privind ceva cresteri ale profitului net.

In ultimul capitol cel de diagnosticare a rentabilitatilor vom putea trage o concluzie mai clara privind aceasta actiune.

Speak Your Mind

*