2.2.7 Diversificarea portofoliului de actiuni – regula de baza

Capitolul nr. 2 – Initiatii sau „DO IT SELF” – Cei singuri

Postat de TRAIAN pe 30 iulie 2010

In foarte multe lucrari despre bursa, atat vechi dar si mai noi, am tot citit despre una dintre regulile/principiile de baza ale bursaritului : diversificarea portofoliului de investitii, in general. De asemenea tot mai multe emisiuni privind sfaturile unor oameni de afaceri de succes pentru anul 2009, ce abunda in aceste clipe, sunt despre portofolii cat mai diverse.

Pot sa spun ca sunt un adept al acestei reguli de baza si incerc in contextul actual sa definesc acest principiu cat mai bine.

Rata risc/randament
Putem sa incercam sa analizam fenomenul diversificarii unui portofoliu investitional atat la modul general, dar mai ales la nivel particular si orice cale am aborda-o vom observa ca acest principiu are la baza alta regula a bursei si anume cea a optimizarii ratei/raportului dintre RISC si RANDAMENT.

Adica, cum ? Vor spune cei care au pierderi de peste 50-60% si chiar 80%. Tot la fel de adevarat este ca multe fonduri de investitii, inclusiv straine, au la ora actuala pierderi (care pot fi definite tot randamente, insa NEGATIVE) si care au atins pe piata autohtona un maxim de 80% .

Pai, daca in conditiile actuale, aceste fonduri, care au specialisti, analisti buni si foarte buni “reusesc performanta” de – 50% sau chiar -80% atunci ce pretenţii putem avea noi ceilalti investitori mai mici, lipsiti de multe resurse si mai ales de o buna pregatire in domeniu ?

Fireasca intrebare, insa uitam un lucru, ca fondurile investesc cu banii clientilor sai si carora nu le-au promis garantii, adica nu participa la pierderi, in timp ce noi investim cu banii proprii si care de multe ori se aduna greu, mai ales in aceste conditii mai dificile si de aceea trebuie sa avem grija sa nu-i pierdem ci sa-i inmultim.

Niciodata nu trebuie sa privim in gradina altuia cand este vorba de propria investitie, mai ales daca lucrurile nu merg prea bine in general. Tinta noastra este de a face bani si daca se poate atunci sa fie cat mai multi, adica sa castigam.

Si uite asa ajungem la esenta lucrurilor … cati bani si pe ce interval de timp pot eu, investitorul X, sa castig la bursa ?

Grea intrebare nu ? Pentru oricine este grea aceasta intrebare, inclusiv pentru profesionisti. Diferenta este ca acestia din urma si-au evaluat fortele in multe incercari si in plus stiu ca atingerea maximelor unei piete este o absurditate. La aceasta se adauga si timpul pierdut, care-ti poate deveni si cel mai mare dusman.

Asa ca ei vor merge cu tinta de profit putin mai sus decat media castigurilor pe un interval dinainte cunoscut si vor aplica tehnicile de optimizare ale castigului, in functie de piata, fara a neglija lucrul cel mai important si anume acela al aplicarii strategiilor de diminuare a riscului la pierderi.

Iata inca o noua intrebare si care va fi vesnica in mintea oricarui investitor. Ce inseamna riscul pentru mine, daca-l pot accepta si cat de mult il pot tolera, adica cat pot pierde din capitalul investit.?

Problema cea mai grava ce poate apare este ca investitorul sa nu accepte sa piarda cramponandu-se de acest aspect ca si cum ar fi vital pentru el, caz in care mai mult ca sigur va aplica o strategie gresita de investitii.

Am ajuns intr-un punct in care trebuie sa vorbim putin despre profilul investitorului , in general. Dupa unele analize aceasta categorie a investitorului se imparte in doua profiluri : unul agresiv si unul conservator (nu-i asa ca este usor cu 2 categorii ? In fond sunt mult mai multe chiar daca le grupam, mai ales ca se spune ca avem atatea profiluri cati investitori sunt in piata. Nostim NU?).

Prima categorie, cea agresiva, apreciaza castigurile mai mari pe timp scurt deci si riscuri mai mari, in timp ce conservatorii sunt la polul opus, adica accepta castiguri mai modeste pe perioade mai mari de timp unde sunt si riscuri mai mici.

In aceasta situatie ar trebui ca fiecare investitor sa stie unde se incadreaza. Este adevarat ca migratia de la o categorie la alta este specifica politicianului si mai putin investitorului obisnuit deoarece odata stabilit profilul este mai greu de acceptat ca acesta poate trece usor de la o categorie la alta, cu toate ca transformarea nu este deloc dificila. Aici putem discuta mult pe tema flexibilitatii si adaptarii investitorului la conditiile pietei, insa cu alta ocazie.

Brokerii sau consilierii financiari sunt antrenati sa intrebe investitorii pentru a putea stabili TINTA/SCOPUL investitiei lor, adica de cat castig au nevoie. Aceasta nu poate merge decat cu urmatoarea intrebare … cat risc pot ei tolera/suporta ?

Foarte multi investitori gasesc aceste intrebari confuze deoarece toti doresc atata castig cat este permis si daca se poate sa fie si garantat, adica sigur. De regula investitorii nu doresc riscuri sau volatilitate, dar daca ei sunt convinsi ca in cele din urma vor avea mari castiguri atunci vor accepta si riscuri.

Cred ca ne putem da usor seama ca este o legatura stransa intre risc si randament mai ales ca de prea multe ori am auzit ca acolo unde sunt castiguri mari sunt si riscuri mari. Toti dorim castiguri mari, dar deoarece riscurile tind sa creasca pe masura strategiilor de a castiga mai mult noi vom sfarsi prin a fi constransi de capacitatea noastra de a lua sau de a tolera riscurile.

Asa ca sfatuitorul nostru financiar va determina cat de mult risc suporta investitorul si apoi va aplica strategia de a maximiza castigul conditionat de riscul asumat. La inceput raportul va fi unul teoretic (de urmarire), iar pe parcurs aceste raport R/R sau risc/castig ori PIERDERE/CASTIG se va ajusta la personalitatea fiecaruia.

Niciodata sa nu incercati sa va subordonati personalitatea la piata ci invers … sa va gasiti piata care se potriveste cel mai bine profilului/personalitatii, care in fond ofera si posibilitatea realizarii raportului R/R convenabil, adica al aceluia acceptat.

Asa ca in functie de acesta noi date vom cunoaste cat capital vom investi in actiuni, obligatiuni sau depozite bancare (cash) ori in alte instrumente cum ar fi piata de marfuri, FOREX, piata imobiliara etc. Vom nota de asemenea ca volatilitatea anuala a acestor piete constituie si o masura a riscului.

S-a constatat ca riscul asumat este in functie si de varsta astfel incat un tanar va avea o toleranta mai mare la riscuri alocand mai mult in acele piete cu riscuri mai mari, iar un investitor ce se apropie de pensie va accepta riscuri mai mici, deci si procentul alocat pentru riscuri mari va fi mult mai mic sau deloc.
Deci diversificarea portofoliului presupune ca investitorul sa decida ce procent din capital va aloca in pietele care i se potrivesc profilului sau de investitor.

In unele momente pietele de capital prezinta o aversiune generala fata de riscuri si o apetenta mai mare spre obligatiuni de stat (T-Bond) cu riscuri apropiate de zero, in special spre cele cu maturitate mai mica de 3, 6, 12 luni.

Cred ca am putut observa ca pentru anul 2009 foarte multi oameni de afaceri se gandesc sa investeasca mai mult in acele instrumente cu risc zero sau foarte redus (titluri de stat, obligatiuni de stat si municipale, depozite bancare in lei) si foarte putin in piata de actiuni.

Acesta este un gen de portofoliu mai mult conservator, dar si realist pentru aceste clipe.
Anul 2009 va fi anul cash-ului, adica vor castiga cei care au lichiditati pentru a putea profita la timp de unele oportunitati sau pentru cei care isi vor pastra banii la loc sigur si dobanda favorabila.

Desigur ca variante de portofolii, mai mult sau mai putin diversificate vor fi oferite in primul rand de catre SSIF, mai ales la inceputul activitatii pe bursa, insa cel mai in masura sa-si stabileasca strategia acestui principiu este investitorul insusi.

De aceea nici nu voi da modele sau exemple. Rolul acestui articol este sa atraga atentia asupra unor reguli de baza, care sunt valabile pentru orice investitor incepator sau chiar experimentat.

In cele din urma, cunoscandu-le, fiecare va decide in ce mod le va implementa sau nu.
Un investitor cu o toleranta mica la riscuri va fi fortat sa aloce 100% din capital in depozite bancare, iar unul cu toleranta mare la risc va investi 100% din capital intr-una din pietele de actiuni, FX sau derivate.

Este adevarat ca marea majoritate se va pozitiona la mijloc, abordand mai multe piete cu procentaje diferite de alocare a capitalului investitional, dar si pe orizonturi relativ lungi. De aceea acestia nu vor avea o foarte mare toleranta pentru volatilitatea unui trend DOWN si vor prefera sa astepte/observe evolutia acestuia in timp pastrandu-si optimismul, ba chiar crezand ca jocul cu actiunile este ca la loterie, exceptand desigur pierderea.

Exista si cazuri mai izolate, eu le-as spune profesioniste, care isi aleg unul sau cel mult doua instrumente de pe o anumita piata de capital (ex. FX sau derivate) ce corespund ratei R/R deja acceptate si care testata in timp le-a oferit acestora satisfactiile asteptate. In acest caz avem mai mult o specializare punctuala care-ti ofera prilejul de a anticipa marile oportunitati si de a cunoaste din timp miscarile pietei acelui instrument, este asa cum imi place mie sa spun simbioza aproape perfecta.

Exista si o explicatie logica in acest caz si anume ca pentru a atinge acest punct ai trecut deja anterior prin stadiul unei diversificari complexe si in final ai observat ca poti atinge mai mult daca te vei focaliza doar pe un instrument cu care te asemeni cel mai mult, iar tinta ta se apropie cel mai mult.

Asa cum fiecare piata de capital (actiuni, derivate, FOREX etc) are propriile reguli tot asa si fiecare investitor are un mod propriu de a le aplica. In fond experienta bursiera este cel mai bun exemplu pentru fiecare de a se corija sau perfectiona.

In cele din urma ajungi sa te integrezi cu piata insasi, sa realizezi un echilibru intre risc si randament si acest lucru conteaza cel mai mult.

Daca nu va fi asa si in schimb vei observa ca de cele mai multe ori piata iti este potrivnica atunci se naste un mare semn de intrebare : am gresit locul sau cu ce gresesc de se intampla asa de des sa pierd/sa acumulez pierderi mari ?

Eu unul raman adeptul diversificarii portofoliului din mai multe considerente dintre care cel mai important este cel care-mi ofera posibilitatea sa ma cunosc cel mai bine in aceasta calitate. Inca nu am ajuns la acel stadiu si cred ca pofta mea de a cunoste si de a testa noi si noi strategii nu se va opri niciodata. Stiti de ce ? Pentru ca tinta mea pe bursa nu este castigul maxim ci sa cunosc cat mai bine bursa in general. Puteti crede asa ceva ?

Oricum conteaza ceea ce cred eu. Asa ca anul 2009 pentru mine va fi o diversificare pe actiuni (cel mult 5 categorii diferite), commodities si FX (in special tot ce inseamna dolar). Cat voi aloca ? Ce mai conteaza pentru voi? Oricum avem personalitati si tinte diferite.

Asa ca ganditi-va mult la ceea ce ati pierdut si mai ales castigat in anul 2009, daca acest raport v-a creat un echilibru interior si mai ales daca ati atins tinta propusa sau cat din ea si faceti-va o analiza serioasa asupra RISCULUI pe care odata asumat/stabilit acesta TREBUIE RESPECTAT.

Daca in conditii de liniste, de ratiune si analiza profunda va stabiliti ca acceptati sa pierdeti din fiecare investitie/tranzactie maxim 10% (este un exemplu) atunci de ce nu va asumati si aceasta toleranta la risc/fata de pierderi ? Este o prima intrebare.

Daca v-ati propus sa castigati la o tranzactie 30% pe un interval de 3 luni sau 6 luni (atentie BVB nu ofera acum asa ceva la orice actiune si cred ca nici in viitor) de ce nu marcati cand pretul a ajuns la acest nivel si asteptati, ce? Sa mai creasca inca 30% deoarece asa ati auzit pe forumuri sau in ziare ori pe bloguri. Tot am auzit pe multi investitori care in 2007 vedeau cum cresteau rasdacele cu 100% si mai ziceau ca va creste inca pe atat si asteptau sa mai creasca su dupa 1000% sau 15000%. Aceasta nu este LOTERIE ?

De ce ne miram acum ca piata a scazut cu 90% (probabil ca va ma scadea inca 20-50%, teoretic spun), nu cumva repetam miscarea/sentimentul de la trendul bull cand preturile se umflau peste noapte si NIMENI nu se intreba de ce si cat va mai tine, iar daca nu va mai tine cat vor scadea si in cat timp. ?

Piata de capital are regulile ei, iar cel care castiga este un om ONEST, care stie masura castigului (mai bine mai des si acceptabil decat sa urmaresti maximul si sa pierzi. Daca totusi ai prins maximul – cu toate ca este ceva relativ, atunci ai avut NOROC), dar mai stie si sa piarda deoarece nu exista si nu va exista trader perfect, cum nu este nici o piata perfecta.

De aceea investitorul de succes va avea sigur o strategie adaptata la acest inteles : sa nu ceri pietei mai mult decat poti face tu insuti si numai daca o cunosti destul de bine si … piata intotdeauna isi va cere dreptul ei. Daca te vei opune atunci in mod sigur vei PIERDE, iar pierderea va fi MARE.

Speak Your Mind

*